„Să ne scape de păcate”

Ce poate face Biserica pentru tineri? Ce pot face tinerii pentru Biserică? 

Într-o lume în care „a avea” și „a face” au devenit un fel de a fi al oamenilor mult prea grăbiți să mai aibă timp să trăiască, întrebări ca cele de mai sus devin tot mai mult o modalitate prin care aceiași oameni caută să explice motivele nefericirii și neîmplinirilor lor. Sunt vremuri în care tinerii – tezaurul de azi și de mâine al omenirii – în căutarea sensului lor existențial, sunt pur și simplu condamnați să înflorească într-o lume puternic viciată de consumersim, plăcere și manipulare. O lume în care Biserica nu mai e la modă, în care valorile morale ale strămoșilor sunt relicve din Evul Mediu, de care ei – tinerii – ar trebui să se dezică în modul cât mai vizibil cu putință. O societate în care Biserica pare a fi „vinovatul de serviciu” pentru toate nenorocirile lumii: de la copiii care se nasc în sărăcie, ori bătrânii care apun uitați de cei dragi, până la lingurița Euharistică, vinovată de împrăștierea virușilor la modă, evadați din laboratoarele isteriei generale care parcă a cuprins întreg globul.

Într-un astfel de context, la o clasă deloc de fițe, de la una dintre școlile deloc elitistă ale unui oraș deloc interesant, dintr-o țară deloc de viitor pentru lumea de azi,  întrebările de mai sus au găsit, după părerea noastră, cele mai curate, spectaculoase și firești, totodată, răspunsuri. Elevi „nu de 10” în catalog, nici „de Națională” și nici „mândria școlii”, ne-au dat, din simplitatea inimii lor, răspunsuri a căror valoare stă nu în complexitate, ci tocmai în firescul lor.

Ce poate face Biserica pentru tineri?

„Nimic”, nota cu sarcasm un utilizator oarecare al unei rețele de socializare, un răspuns de nimic care, însă, e tot mai întâlnit într-o lume a nimicului generalizat. Și – chiar așa! – ce ar putea face Biserica pentru cei care nu vor să facă nimic notabil cu propria lor viață? Evident că nimic, pentru că, o știm cu toții, libertatea de a face sau nu ceva cu propria viață este cel mai mare (și cel mai periculos!) drept al oamenilor din toate timpurile.

„Să ne scape de păcate” – vine răspunsul pe cât de stângaci în exprimare, pe atât de atins de Har, al grupei băieților – oameni abia înmuguriți, în prag de adolescență, bombardați de idoli de carton, jocuri pe calculator și imagini sexuale explicite la tot pasul. „Să facă tinerii mai respectuoși” și să dăruiască „amintiri fericite” copiilor nevoiași, „să se roage” pentru toți oamenii, „să îi învețe bunătatea”, să organizeze tabere, ori să organizeze spectacole caritabile sunt sugestii (de fapt, realități!) care completează în chip cu totul surprinzător rolul primordial al Bisericii – tămăduirea sufletească, intuit cu atâta inteligență încă de la primul punct..

Ce pot face tinerii pentru Biserică?

Într-o lume în care tinerii (cu adevărat) frumoși și liberi văd în Biserică „locul în care aceștia găsesc sinceritate, siguranță, înțelegere, dragoste și răspunsuri la problemele lor existențiale” – așa cum o descrie grupa fetelor, de data aceasta – „tinerii pot influența alți tineri” pentru a merge pe calea cea bună. Și, într-adevăr, ce lucru mai bun ar putea face tinerii pentru Biserică, decât acela de a lăsa să strălucească lumina lor înaintea oamenilor, pentru ca toți ceilalți, văzând faptele lor cele bune, să slăvească pe Tatăl cel din ceruri (precum citim în Cartea Cărților, în Evanghelia de la Matei 5,16).

Nu, nu e nevoie de cuvinte meșteșugite, cugetări filosofice, sau exprimări elevate pentru a răspunde la aceste întrebări cu adevărat existențiale pentru viitorul lumii și al tinerilor ei. Nu e nevoie de proiecte grandioase, costisitoare, birocratice și cu deadline-uri mai apropiate sau mai îndepărtate pentru a răspunde nevoii tinerilor de a fi în Biserică și nevoii Bisericii de a fi a tinerilor.

Noi credem că inimile curate, mințile încă nevirusate și curăția care (încă) mai strălucește în ochii unor elevi de-a opta, dintr-o școală de cartier, dintr-un oraș (aparent) uitat de lume (dar nu și de Dumnezeu), ne oferă cele mai autentice, mai vii și mai sincere răspunsuri.

 Pentru că, da, așa ne învață Scriptura: fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8) și fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor (Matei 5, 3). 

Fericiți sunteți voi, cei care, în curăția anilor voștri și în simplitatea voastră, ne-ați dat nouă, oamenilor mari, răspunsuri „de 10” la întrebări care stau pe buzele multor cârcotași ai zilelor noastre: Ce poate face Biserica pentru tineri? Dar ce pot face tinerii pentru Biserică?

Voi ce părere aveți? 

Ce poate face Biserica pentru tineri? 

Ce pot face tinerii pentru Biserică?

Așteptăm răspunsurile voastre! 

Pentru că NE PASĂ!