Și ce dacă Halloween?

Cu toții am auzit măcar o dată de sărbătorea Halloween-ului, ea celebrându-se, în special, în state precum SUA, Irlanda, Canada, Germania și alte țări vestice, având o origine celtică și fiind o sărbătoare păgână, în onoarea morţilor, prin intermediul căreia, la origini, se încerca realizarea legăturii cu forțe spirituale, dintre care multe erau periculoase, practicându-se vrăjitoria și diverse ritualuri celtice antice. După cum bine știm, Halloween-ul își face simțită prezența în lume prin diverse obiceiuri, cântece, simboluri dar, mai ales, prin colindat și felul specific de costumat al copiilor și nu numai.

„Rădăcinile Halloween-ului se regăsesc într-o festivitate celtică pe nume Samhain, care semnifica sfârşitul verii şi trecerea în anotimpul rece. Samhain marca un prag temporal fundamental, când sufletele morţilor se plimbau noaptea pe străzi şi trebuiau îmbunate prin daruri lăsate la uşă pentru a asigura abundenţa recoltelor viitoare. Se spunea că, în timpul Samhain, spiritele celor morți se întorc pe pământ şi pot provoca mari pagube recoltelor. Dar acestea înlesneau, în acelaşi timp, posibilitatea druizilor de a citi în viitor. Pentru un popor dependent de lumea naturală schimbãtoare, predicţiile erau de o valoare inestimabilă, mail ales la intrarea în anotimpul rece şi întunecat. Pentru a actualiza evenimentul, druizii aprindeau focuri sacre de dimensiuni colosale, unde oamenii se adunau ca să ardă simbolic o parte din recoltă şi a sacrifica animale zeilor. În timpul celebrării, celţii se costumau îndeosebi cu piei de animale şi încercau să-şi ghicească unul altuia viitorul”, relatează historia.ro.

În ceea ce privește, însă, marcarea acestui punct al anului de către creștinii români, puțini cunosc faptul că și noi, neam dacic cu datini străvechi, deținem cel puțin două sărbători importante, închinate cultului celor adormiți, dar și cu tradiții și obiceiuri reprezentative, lăsate nouă de către bunicii și străbunicii noștri.

• Luminația (Ziua Morților)
În fiecare an, după tradiția populară, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Maramureș și Banat celebrează „Luminația”. Potrivit acestor legende populare, în prima zi de brumar, porțile dintre lumea celor vii și a celor adormiți se deschid, acesta fiind unicul moment în care cei trecuți la cele veșnice pot veni să ne viziteze. În această seară, o mulțime însemnată de credincioși ies în întâmpinarea sufletelor celor răposați cu flori și lumânări. În cimitire, flăcările lumânărilor și ale candelelor aprinse în dreptul fiecărui mormânt creează o imagine panoramică incredibilă, chiar și cele mai ignorate sau dărăpănate morminte fiind luminate cu cel puțin un lămpaș.
În unele sate, mai este păstrat obiceiul de a duce apă la morminte, până la răsăritul soarelui, dar doar copilașii sunt vrednici pentru a face acest lucru, datorită purității, inocenței și sufletelor curate pe care aceștia le au.

• Moșii de iarnă (Sâmbăta morților)
În sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, creștinii ortodocși români îi pomenesc și cinstesc pe cei trecuți la Domnul. Conform datinilor și obiceiurilor străvechi, bătrânii ne povestesc despre cum e necesar să dăm mâncare gătită de pomană, pentru iertarea și odihna sufletelor celor adormiți. În această zi, obiceiul cere să se dea de pomană sarmale, plăcinte, vin, colivă, colaci, fructe sau chiar și lumânări aprinse. Pentru a încălzi sufletele adormiților, oamenii au rolul de a aprinde cel puțin 2 lumânări.
În Banat, înainte de a pleca la Biserică, femeile merg la cimitir pentru a tămâia mormintele, iar după slujba de „Moșilor de iarnă”, ele împart pomeni, constând în vase cu „aice”, un fel de mâncare făcut din afumătură de porc.

Întrebarea firească ar sosi, acum – de ce ar fi incorectă celebrarea Halloween-ului și la ce riscuri ne expunem pe noi și copilașii entuziasmați de îmbrăcarea diferitor costume înfricoșătoare?

Ideea care stă la baza Halloween-ului o știm cu toții – acesta promovează, sub masca divertismentului, cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea Bisericii si a unor instituţii formative, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea și dezvoltarea morală, spirituală a copiilor, tinerilor, dar şi a adultilor, prin efectele cumulative ale acestei ,,sărbători” ce au puterea de a marca psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice suficient de bine dezvoltate pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei, în viaţa lor emoţională, şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat. Copiii nu pot să distingă dintre lucrurile care sunt bune și care nu sunt bune pentru creșterea și dezvoltarea lor sănătoasă din toate punctele de vedere, astfel încât modelele pe care noi le prezentăm și le imprimăm voit sau ne voit în mințile copiilor noștri, rămân ca unele de bune practici.

Un lucru extrem de delicat este, de asemenea, felul în care părinții se feresc și evită să își expună copiii învățăturilor Bisericii despre viețile sfinților, de pildă, catalogându-le ca fiind unele crude, care atentează la curăția, dezvoltarea și inocența lor și instigând la violență prin sfârșitul mucenicesc al acestor sfinți, însă cei mai mulți nu își ridică, din păcate, același semn de întrebare atunci când vine vorba de celebrarea Halloween-ului și a cultului morții într-un mod atât de explicit.

Oare Biserica, prin faptul că oferă modele de viață curată, morală, împodobită de virtuți și fapte bune din poveștile și trăirile sfinților afectează cu mult mai mult dezvoltarea și creșterea copiilor decât o face Halloween-ul – o sărbătoare cu origini păgâne și care nu transmite și promovează, în fond, nici un model de bune practici?

Autor: Lucian Barbescu