95 de ani de la numirea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

În urmă cu 95 de ani, pe data de 1 noiembrie 1925, mitropolitul primat al Bisericii României Întregite, Miron Cristea, era înscăunat ca primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Patriarhul Miron Cristea a fost născut în orașul Toplița din județul Harghita de astăzi, dintr-un tată ortodox și o mamă greco-catolică. A învățat la Institutul Teologic din Sibiu între anii 1887-1890. După un an de la finalizarea studiilor, în 1891, este trimis cu bursă de către Mitropolia din Sibiu să studieze la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Budapesta, unde a reușit să primească titlul de doctor în filologie, fiind un mare eminescolog. Se remarcă, în această perioadă, ca un mare militant pentru promovarea valorilor culturale românești.

A fost hirotonit ca diacon necăsătorit la data de 30 ianuarie 1900 și, ulterior, numit arhidiacon. Este tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, în anul 1902, atunci când primește numele de monah Miron, iar apoi este hirotonit întru ieromonah, urmând ca la data de 1 iunie 1908 să fie numit protosinghel.

La data de 21 noiembrie 1909 este ales episcop al Caransebeșului, iar la 3 mai 1910 este hirotonit întru arhiereu. A participat, ca Episcop al Caransebeșului, la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind parte, apoi, din delegația românilor transilvăneni ce vor prezenta actul unirii la București. A practicat, de asemenea, o intensă activitate culturală și națională.

La 7 iunie 1919 este ales membru de onoare al Academiei Române, fiind ulterior ales de către Marele Colegiu Electoral să ocupe scaunul de mitropolit-primat al Bisericii din România Întregită, la data de 18 decembrie 1919. Ca mitropolit, înființează noi episcopii și definitivează unificarea structurilor eclesiale ale Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, el înființează „Institutul Biblic” care există până astăzi și chiar Episcopia Armatei, căreia îi stabilește sediul la Alba Iulia.

Ca patriarh, a susținut intensificarea învățământului religios în școli, a făcut noi seminarii și a reînființat altele, a primit vizita Patriarhului Ierusalimului de la acea vreme în România, susținând relațiile Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte Biserici Ortodoxe surori și a depus primele eforturi pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

Patriarhul Miron Cristea a fost numit de către Regele Carol al II-lea ca prim-ministru al României, de la 10 februarie 1938. Cu privire la numirea Preafericirii Sale pentru funcția de primul Patriarh prim-ministru al României, unul dintre liderii politici ai acelor vremuri, Nicolae Iorga, scria într-un articol publicat pe 18 februarie, cu titlul „Sub cîrjă”, următoarele aprecieri: „Am stat atâta vreme sub puterea vrăjilor electorale. Am răbdat viaţa parlamentară ieşită din sila ciomegilor. Am văzut înaintea noastră primejdia unui viitor impus cu revolverul la tâmplă. Am intrat acum sub  blânda oblăduire a cârjei, care întrebuinţată viteaz, după marile noastre tradiţii, cuprinde o taină înaintea căreia armele cad”.

Antonie Plămădeală, fost mitropolit al Ardealului, mărturisea, în una dintre lucrările sale, despre Patriarh: „A ieşit din scenă la 6 martie 1939, după o activitate extrem de bogată, desfăşurată într-o epocă de mari frământări şi contradicţii care, de altfel, au şi generat al Doilea Război Mondial. A organizat şi consolidat instituţii bisericeşti, le-a dotat cu regulamente de funcţionare şi le-a asigurat cu oameni. A ajuns în vârful piramidei, a rămas om de echilibru, fiind chemat în funcţii mari nu pentru că ar fi fost politician, ci pentru că oferea soluţii din afara politicii, spre a lăsa răgaz oamenilor politici să-şi reconsidere şi să-şi clarifice ideile”.

În perioada 1925-1939 a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Între 1927 şi 1930 a fost senator regent, fiind un mare militant pentru unificarea teritorială a României.

Patriarhul Miron Cristea a trecut la cele veșnice în data de 6 martie 1939, trupul neînsufleţit său fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Autor: Darius Lăpădat