Școala Sufletului – „dreptul la rai” pentru copiii noștri

Cum să redai, măcar în parte, copiilor cu zâmbetele șterse din timpurile noastre bucuria și veselia specifice vârstei? Cum să le dai înapoi jocurile de odinioară, bucuria de a fi împreună sau șansa de a crește și a se descoperi unii pe alții? Și cum anume să încerci să le redai șansa învățării și a cunoașterii prin interacțiunea directă cu natura și prin trăirea, alături unii de alții, a unor experiențe inițiatice atât de necesare în dezvoltarea lor armonioasă, în aceste timpuri în care distanțarea fizică și mutarea aproape în totalitate a vieții sociale în spațiul virtual sunt cerințe obligatorii de urmat pentru toată lumea?

Iată doar câteva dintre întrebările la care am fost provocați să găsim răspunsuri și soluții, pentru ca cei mai mici dintre membrii Centrului de Tineret Moniom să își poată trăi anii copilăriei cât mai aproape de normalitate. Din dragoste pentru copiii noștri, la Școala Sufletului – programul nostru catehetic educațional destinat copiilor din clasele primare și gimnaziale – căutăm mereu soluții pentru a îmbina distracția cu învățarea, socializarea cu credința și cunoașterea cu relaxarea.

Alături de întâlnirile săptămânale, reluate odată cu debutul noului an școlar, activitatea mult așteptată de către copii a avut loc chiar în vacanța de la finalul lui Brumărel, în care s-au aflat preșcolarii și copiii din clasele primare. Este vorba de o excursie de două zile, în fapt o mini-tabără, organizată la poalele Semenicului, în stațiunea Crivaia, într-un loc de vis – la Cabana Claris. 25 de copii de la grupa mică a centrului nostru au avut șansa de a petrece clipe minunate și de a-și făuri amintiri unice, la aer curat, într-un cadru natural superb, însoțiți de o parte dintre voluntarii centrului.

Activitatea a fost posibilă cu sprijinul și implicarea plină de dragoste a Mihaelei Stoica – psihoterapeut și gazda noastră – cea care a pregătit copiilor un program bogat și plin de surprize. Zilele petrecut la Claris au fost pline de bucurie, veselie și de voie bună, copiii având șansa de a participa la numeroase jocuri în aer liber, concursuri, drumeție, dans, atelier de dezvoltare personală, precum și la tradiționalul foc de tabără. Nu au lipsit nici de data aceasta dialogul duhovnicesc Întreabă preotul, și nici festivitatea de premiere de la finalul mini-taberei.

Cu multă grijă și atenție la normele igienico-sanitare specifice perioadei, alături de încurajarea și susținerea părinților, am reușit să oferim copiilor noștri două zile de normalitate, un crâmpei din copilăria pe care, la rândul lor, o merită.

Tabăra mi-a lăsat impresia că toți putem deveni prieteni, chiar și în pandemie, cu ajutorul lui Dumnezeu. Concluzia este că putem reuși orice lucru, dacă facem aceasta din inimă” , ne spunea Daria (10 ani) la finalul taberei, subliniind prin aceasta că atunci când îți dorești cu adevărat ceva, nimic nu e prea greu sau imposibil.

Zile pline de bucurie” – își intitulează și Diana (10 ani), mărturia sa, în care subliniază că „în tabără m-am apropiat mai mult de voluntari, pe care îi admir și pe viitor doresc să le urmez pașii.  Iar toate i se datorează părintelui, pentru că el ne iubește și știe că și noi îl iubim pe el, precum și Mihaelei, căreia îi mulțumesc că ne-a primit în casa ei”.

Zâmbetele lor largi, lumina din priviri, neastâmpărul și veselia din gesturi, sunt tot atâtea semne că și de data aceasta, prin curaj și determinare, deși vremurile sunt confuze și restricțiile tot mai aspre, am făcut alegerea corectă.

Un citat celebru, al unui predicator american din veacul XIX (Henry Ward Beecher), ne amintește de proximitatea raiului pe care doar în anii copilăriei îl mai putem simți, spunând așa: „Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai”. Iar dacă este așa, cine sau ce ne-ar putea opri pe noi, ca părinți, dascăli, îndrumători, preoți sau mentori să refuzăm dreptul la copilărie al copiilor noștri și dreptul la Rai, pentru noi toți, cei care ne-am îndepărtat atât de mult de el..?

Autor: pr. Mihai Ciucur

%d blogeri au apreciat: