Padre ne va iubi din ceruri

Anunțul nașterii întru veșnicie a fost făcut în seara zilei de luni pe pagina de Facebook a Mănăstirii Partoș, spunându-se tuturor fiilor duhovnicești ai celui ce i-a iubit mai mult decât putea descrie, faptul că preaiubitul lor părintele stareț, Varlaam, s-a stins din viață în urma crâncenei lupte cu noul coronavirus.

Părintele Varlaam a fost infectat cu noul virus în urmă cu aproximativ trei săptămâni, fiind internat în stare gravă pe secția de Terapie Intensivă a Spitalului „Victor Babeș” din Timișoara.

Cunoscut de către toți cei care l-au întâlnit măcar o dată drept padre, preacuviosul părinte Varlaam a fost, este și va rămâne unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai Arhiepiscopiei Timișoarei și ai zonei de vest a țării noastre, ajutând, în decursul anilor pastorației sale, numeroși oameni să afle calea spre cunoașterea adevărată a lui Hristos, interesându-se, totodată, și de nevoile copiilor și numeroaselor familii sărmane, în ajutorul cărora s-a aflat mereu.

„De astăzi, inima iubitoare a părintelui stareț Varlaam bate în veșnicie, lângă inima Celui pe care L-a iubit din veșnicie și pentru veșnicie. De astăzi, s-a întors Acasă, unde mereu a trăit cu inima, deși s-a dăruit în întregime oamenilor. După 18 zile de luptă cu virusul SARS-COV2, Padre s-a mutat la Domnul”- este mesajul adresat credincioșilor Mănăstirii Partoș. 

„Iertați-mă, vă rog, și iertați-L și pe Dumnezeu – sunt singurele cuvinte pe care le-am avut în minte atunci când, la plecarea lui Padre, câțiva dintre cei apropiați mă întrebau, tânguitor – de ce..??.  Aș putea vorbi ore în șir atât despre moarte și învățătura Bisericii despre această mare trecere, cât și poate zile întregi despre marea iubire a lui Dumnezeu față de noi, oamenii. Dar n-aș putea răspunde mai mult, decât prin cuvintele de mai sus, despre mutarea la Cer a celui care, pentru noi toți, a fost și va rămâne Padre…

Mi-l amintesc, într-o seară friguroasă de toamnă  din primul său an la Partoș, cum, cu o blândețe și o delicatețe rar întâlnite, m-a spovedit și, după ce m-a dezlegat, m-a îmbrățișat și m-a sărutat pe cap, cu cea mai firească și curată dragoste părintească. Spovedania aceea – prima și singura sub epitrahilul lui Padre – a fost și va rămâne mereu pentru mine ca o atingere de har. Blândețea din glas și din gesturi, dublată de nepământeasca dragoste cu care m-a binecuvântat atunci, vor rămâne cele mai dulci amintiri cu și despre Padre.

În taină și fără să-i fi spus vreodată, mi-a fost model și exemplu demn de urmat, atât în slujirea preoțească, dar și în lucrarea cu tinerii. Pentru că el a fost acela care, cu 15 ani în urmă, a organizat pentru întâia oară Departamentul de Tineret al Episcopiei Caransebeșului, ascultare la care, iată, am fost și eu chemat la câțiva ani după aceea. Ca și deschizător de drumuri în misiunea cu tinerii din Eparhia Caransebeșului, ca și părinte și duhovnic și, mai apoi, stareț al Partoșului, Părintele Varlaam a fost omul care, fără să fi știut vreodată, mi-a fost dascăl în lecția iubirii și slujirii jertfelnice a aproapelui, iar pentru aceasta – și pentru multe altele! – Padre va rămâne mereu în inima și în rugăciunile mele ca un far luminos care, nădăjduiesc, mă va lumina și pe mine să ajung, măcar în parte, la înălțimea iubirii și a dăruirii sfinției sale.

Hristos a înviat, Padre! 

Și iartă-mă că nu ți-am spus mai des cât te iubesc…”, împărtășește părintele Mihai Ciucur, următor al activității cu tinerii din Episcopia Caransebeșului, inițiată în taină de către Padre, în urmă cu mulți ani.

„Ai căutat mereu să cunoști, să înțelegi și să mângâi. Ai căutat să slăvești, să lucrezi, să dai avânt. Ai căutat să predici, să cânți, să lauzi. Să crezi și să nădăjduiești și să iubești. Mulțumesc pentru câte ne-ai învățat și ne-ai lăsat! Mulțumesc pentru lacrimi și îmbrățișări! Pentru serile de vară cu cântec și rugăciune sub nuc. Mulțumesc pentru Milcoveni, Galileea apostoliei tale! Mulțumesc… Mulțumesc! Mulțumesc, Padre, pentru lecție! Lecția întregii tale vieți. Așteaptă-ne Acasă!”, sunt cuvintele de rămas bun ale lui George Lăpădat care, prin emoția sa, vorbește în numele întregii comunități de la Milcoveni, sat în care Padre s-a născut, a copilărit și a crescut spre a-L urma pe Hristos.

Padre a fost, este și va rămâne pentru fiecare dintre noi un far al luminii pe care pașii credincioșilor o au de urmat spre a ajunge în pacea, bucuria și dragostea desăvârșită a veșniciei cu Hristos.

O lumină și-a închis ochii pe pământ, însă o stea și-a întins aripile, pentru noi, în infinitul bolții cerești.

Rămâi cu noi. Hristos a înviat, Padre!

Autor: Cristian Stoleru