Sfântul Mina, ocrotitorul celor păgubiți

După cum bine știm, sfinții sunt, au fost și vor fi prieteni ai lui Dumnezeu, apropiați ai Părintelui Ceresc, care pe tot parcursul vieții au bineplăcut Lui prin viața modestă, rugăciuni îndelungate, închinate adevăratei credințe, fapte ce duc la purificarea lor spirituală și atingerea scopului final: mântuirea sufletului.

Majoritatea oamenilor cu viață sfântă, însă, au avut o misiune deloc ușoară în propovăduirea cuvântului lui Hristos și al Evangheliei, mulți murind și dându-se spre jertfă pentru credința lor, devenind astfel mucenic și martiri ai Bisericii.

Un bun exemplu de sfânt care a suferit o moarte martirică este Sfântul Mare Mucenic Mina, prăznuit astăzi, pe data de 11 noiembrie.

Părinții mucenicului, creștini de viță nobilă, nu reușeau să zămislească un prunc, lucru care i-a îndemnat la rugăciune îndelungă și stăruitoare pentru ca Dumnezeu să le îngăduie o așa mare binecuvântare. Astfel, la sărbătorea închinată Maicii Domnului, în timp ce Eufimia, mama Sfântului Mina, se ruga în fața unei icoane a Fecioarei Maria, ea a auzit o voce rostind „Amin”, care înseamnă „așa săfie”. După câteva luni, Eufimia dă naștere unui băiețel, căruia îi pune numele Mina, în amintirea glasului minunat pe care l-a auzit înaintea icoanei sfinte.

Viața Sfântului Mina a început în a doua jumătate a secolului al III-lea după Hristos, unele surse precizând că anul nașterii ar fi chiar 285, în Nakiyos, localitate aflată în vecinătatea orașului Memphis, străvechea capitală a faraonilor. Rămas orfan de ambii părinți de la o vârstă fragedă, tânărul Mina a intrat în armata imperială în timpul tribunului Firmilian, obținând un rang înalt datorită viței nobile din care provenea și remarcându-se în repetate rânduri prin eroismul său, lucru care însă nu l-a determinat să renunțe la credința sa.

La începutul anului 303, împăratul roman Dioclețian emite un edict de persecutare a creștinilor, fapt ce îl determină pe Mina să părăsească armata, deoarece nu putea asista la uciderea în masă a celor de un neam cu el. La acea vreme de prigoană asupra credincioșilor în Hristos, hotărăște să urmeze calea unei vieți sihăstrești, voind mai degrabă să viețuiască cu fiarele, decât cu cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Din Sfânta Tradiție aflăm că, în urma înaintării atât de mari în viața ascetică, Sfântul Mina a avut o revelație Dumnezeiască, arătându-i-se îngeri care potrivesc strălucitoare cununi pe capetele mucenicilor. Văzând acestea, dorința lui era uriașă pentru primirea măcar a uneia dintre coroane, însă, la fulgerarea acestui gând, o voce divină avea să-i spună că nu va primi una, ci trei cununi: una pentru păstrarea castității sale, una pentru sfințenia și asceza viețuirii sale, iar alta, în final, pentru moartea martirică pe care avea să o aibă.

După o vreme, Sfântul Mina a auzit că într-o cetate din apropiere se ținea o sărbătoare păgână, prilej cu care a lăsat pustietatea pentru a veni ca să propovăduiască dreapta credință. Odată ajuns, a ales să stea pe un loc înalt de unde putea fi văzut și auzit de oricine, cu scopul de a spune următoarele vorbe: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă”. La auzirea acestor cuvinte, întreg norodul se uimea de îndrăzneală lui. Din nefericire, guvernatorul, care a auzit de isprava Sfântul Mina, a poruncit întemnițarea lui, acesta fiind supus, mai apoi, la chinuri cumplite.

Unul dintre ostași, martor la tortura la care a fost supus mucenicul, a îndemnat guvernatorul să-l ucidă mai degrabă, deoarece creștinii socotesc moartea ca pe o băutură dulce, curmându-i astfel suferința. Așadar, în acea zi, pe la anul 304, Sfântul Mina a fost decapitat în afara cetății, urmând ca mai apoi ostașii să aprindă un foc mare, unde i-a fost aruncat trupul. După aceea, câțiva creștini i-au luat părți din trup și le-au învelit în pânză curată, iar mai apoi le-au uns cu aromate. Sfintele sale moaște au ajuns în patria natală și așezate într-un loc cinstit, deasupra lor ridicându-se o slăvită biserică în cinstea Sfântului Mare Mucenic Mina.

El acum petrece în ceruri, în bucuria cea nepieritoare a Domnului nostru Iisus Hristos și oricine îl cinstește cu evlavie și cheamă cu credință sfânt numele lui primește grabnic ajutor. Sfântul s-a arătat adesea înaintea credincioșilor spre a-i ajuta grabnic, sau înaintea necredincioșilor spre a-i pedepsi exemplar, sub forma unui ostaș călare pe cal.

În evlavia poporului dreptcredincios, Sfântul Mare Mucenic Mina este socotit ocrotitorul celor păgubiți, de-a lungul istoriei înregistrându-se numeroase mărturii ale credincioșilor cu privire la intervenția miraculoasă a sfântului în găsirea unor obiecte sau lucruri pierdute, ori furate.

Autor: Lucian Barbescu