„Lingurița Euharistică”

„Merg la biserică pe cât de des posibil, aprind lumânări pentru cei vii și pentru cei morți, fac pomelnice, mă rog, dar cu pandemia asta, am o temere să mă mai împărtășesc cu aceeași linguriță. Cine știe ce persoană infectată cu noul virus s-a mai împărtășit cu ea?” – sunt cuvintele din ce în ce mai des folosite de către enoriași în vremurile pandemice.

Anul acesta, s-au deschis foarte multe pagini cu privire la „Lingurița de Împărtășanie – sursă de contaminare”, lucru care, pentru orice trăitor de Adevăr creștin și istoric, nu este adevărat. Într-un timp foarte scurt Lingurița de Împărtășanie a devenit cel mai mare dușman al poporului nostru, o linguriță din care, peste timpuri, acest popor și-a cules tăria, credința, înțelepciunea, răbdarea și dragostea. 

Cât ne mai rabdă Dumnezeu și cât de mare poate fi iubirea Lui pentru noi! 

„De mai bine de o mie de ani, în practica liturgică a Bisericii, în rândul vaselor de cult regăsim lingurița euharistică, folosită la împărtășirea în condiții de igienă și siguranță a credincioșilor. Deși, de-a lungul istoriei, au mai existat controverse referitoare la folosirea linguriței pentru împărtășirea în comun a credincioșilor, totuși, nicicând nu au existat atât de multe îndoieli și opinii negative, cele mai multe venite din partea celor care, oricum, nu au primit niciodată Sfânta Împărtășanie. Din experiența liturgică practică a acestui an, pot mărturisi deschis și cu toată sinceritatea: în toată perioada pandemiei, în special în timpul Postului Mare, am împărtășit credincioși la casele lor cu aceeași linguriță. Apoi, când s-au redeschis bisericile, am împărtășit în toate duminicile credincioși de toate vârstele și nu puțini cu aceeași linguriță, în cadrul Sfintei Liturghii. Nimeni nu s-a îmbolnăvit, nici de coronavirus, nici de alte boli. De ce dovadă mai clară am mai avea nevoie să credem că în linguriță și în Sfântul Potir stă Însuși Hristos, iar cei care primesc Sfântul Trup și Sfântul Sânge sub forma pâinii și a vinului transfigurate la Epicleză primesc, de fapt, sănătate și Viață, iar nu moarte și boală?”, mărturisește părintele Mihai Ciucur.

În primul secol creștin, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, un savant al epocii sale și un om care a preferat să moară decât să se lepede de Hristos, a numit Euharistia „medicament al nemurii”. Dincolo de privirea în veșnicie, Sfânta Împărtășanie este numită „medicament”. Dumnezeiasca Euharistie vindecă! Vindecă sufletul, dar și trupul! Așa ne rugăm în canonul citit înainte de momentul Împărtășirii: „Să-mi fie Euharistia acesta spre sănătate, spre tămăduirea sufletului şi a trupului…”. 

Există creștini cărora le este frică să se împărtășească de teama de a lua microbi. Dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi trăit niciun preot, deoarece ei, la sfârșit, consumă conținutul Sfântului Potir din care se împărtășesc mereu sute de credincioși, între ei fiind, de multe ori, oameni bolnavi. 

Cu toate acestea, niciun preot nu a pățit niciodată nimic. Trupul și Sângele Mântuitorului sunt foc, iar focul are puterea de a distruge chiar într-o secundă orice este necurat. Este oare cu putință ca Dumnezeiasca Împărtășanie să devină pricină de boală sau chiar de cea mai mică vătămare? Este oare cu putință ca Trupul și Sângele Domnului și Dumnezeului nostru să ne pângărească trupul și sângele? Este oare cu putință ca experiența zilnică de două mii de ani să fie atinsă de raționalismul și de superficialitatea vremurilor noastre? Biserica Ortodoxă învaţă că tocmai împărtăşirea cu Trupul lui Iisus Hristos este dovada Învierii. Dacă n-ar fi murit şi n-ar fi înviat cu trupul, nu ne-ar fi putut dărui, în mod nevăzut, spre împărtăşire Trupul Său în Euharistie. 

Prin urmare, Învierea are două rezultate: Iisus Hristos a desfiinţat puterea morţii şi acum ne poate dărui trupul Său în Liturghie ca să intrăm în cea mai intimă comuniune cu El, Cel veşnic viu şi dătător de viaţă. 

În istoria Bisericii Ortodoxe nu există un singur caz de îmbolnăvire sau contaminare de la Sfânta Împărtăşanie. 

Din moment ce Hristos a înviat şi vrea să Se unească cu noi, toată discuţia despre linguriţă este de prisos pentru un om care se vrea creştin. „Vino şi vezi” ce înseamnă Sfânta Împărtăşanie! Să ne aducem aminte că am trăit poate ani cum am vrut, fără Dumnezeu, şi mai câteva luni în casă descoperindu-L pe Dumnezeu. Multora ne-a lipsit Trupul lui Hristos în acest răstimp. Să trăim măcar aceste luni în comuniune cu Iisus Hristos şi cu siguranţă vom dobândi foamea şi setea permanentă de Dumnezeu.

Autor: Cristian Stoleru

Sursa: doxologia.ro