Sfântul Nicolae – prietenul copilăriei mele

Tot timpul am fost prieten cu Sfântul Ierarh Nicolae. Foarte mulți dintre noi, copii, tineri sau adulți, îl cunoaștem ca „Moș Nicolae”, cel care este bun, milostiv și împarte daruri, dar și ca acel părinte care face misiune cu copiii de toate vârstele.

Din toată populația țării noastre, aproximativ 800.000 de oameni, dintre care în jur de 510.000 bărbaţi şi 280.000 femei poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae.

Să porți numele unui sfânt poate avea o însemnătate majoră în dezvoltarea creștinului din tine. Cu toții suntem copiii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu face diferența dintre cei cu nume de sfânt și cei care au nume inspirate din diferite locuri sau povești. Cei care poartă nume de sfinți, totuși, au adânc întipărită în inimă siguranța faptului că un prieten din cer le va fi de nădejde, bucurie și sprijin mereu.

Eu, alături de familia mea, am fost dublu binecuvântați, ca să spun așa, de către Sfântul Nicolae. M-am născut în ziua prăznuirii lui și am marea bucurie să îi și port numele. Uneori, în gândurile mele copilărești, m-am gândit că eu parcă am avut parte de prea multă ocrotire din partea Sfântului Nicolae și că rar îmi mai aducea și mie câte o nuielușă la ghetuțe.

Sunt sigur că toți îi cunoașteți minunile, viața și felul de a fi al Sfântului Nicolae, o viață curată și atât de plăcută lui Dumnezeu pe care cel puțin noi, toți purtătorii săi de nume am fi datori să o urmăm.

Am avut mereu o emoție în ziua de 6 decembrie și în tot restul anului, când era pomenit numele Sfântului Nicolae, deoarece când știi că ești ocrotit și păzit de cineva, îl iubești, îl respecți și îl prețuiești ca pe un diamant despre care știi că se poate sparge la un moment dat. Firește că prietenia mea cu Sfântul Nicolae nu se va rupe vreodată, însă atât de prețioasă este ea pentru mine, asemenea unui diamant, pe care vreau să îl îngrijesc și să nu îl dezamăgesc.

Anul acesta, în schimb, pentru mine, sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae a fost resimțită cu atât mai profund, întrucât am avut ocazia să gust nu doar din bucuria mea, ci și a altora despre care am realizat că aveau nevoie și de implicarea mea pentru a se bucura și ei. Oare știți și voi că, an de an, în dimineața zilei de 6 decembrie, nu toți copiii găsesc câte ceva în ghetuțe sau unii nu au ghetuțe pe care să le facă „moșului” un loc de „depozit” pentru cadourile pe care le dăruiește acesta copiilor buni? Ei bine, în acest an, am avut ocazia să încerc, măcar, și eu, să schimb măcar puțin lucrul acesta, pentru că datorită unei campanii minunate la care am luat pentru prima dată parte, adică „Ghetuțele lui Moș Nicolae”, în data de 6 decembrie, copiii nevoiași au primit prin un astfel de „loc de depozit” pentru cadourile și bucuriile pe care le-au și primit de la Moș Nicolae.

În nici un an, parcă, bucuria mea nu a fost la fel de împlinită ca și acum. Am reușit să mă bucur, dăruind bucurie, prin grija bunului meu prieten din cer, a Sfântului Ierarh Nicolae, care s-a îngrijit să îmi ofere acest cadou – șansa de a mă implica pentru ca și cei nevoiași să aibă.

Să îl prețuim împreună pe Sfântul Ierarh Nicolae, să învățăm din acțiunile sale, să fim blânzi, milostivi și darnici ca acesta! Să fim, în această perioadă, „Moș Nicolae” și pentru cei care nu au cadouri și lumini de Crăciun de care să se bucure! Să le fim noi bucurie, „unealtă” prin care bunătatea lui Dumnezeu se face simțită în viețile lor, oferindu-le niște mici cadouri în semn de întărire și de învățătură a binelui și a dragostei dintre frați, pentru anul ce va veni.

Autor: Nicolas Orza