„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”
Sărbătoarea Dragobetelui este sărbătoarea iubirii tradiționale românești și este sărbătorită în fiecare an, pe data de 24 februarie. Tot astăzi, 24 februarie, sărbătorim, conform calendarului ortodox, Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, pe care slavii o numesc Glavo-Obretenia, iar de aici se crede că a venit numele de Dragobete.
Dragobetele este prima sărbătoare prevestitoare a primăverii, veche și autentică, ea fiind numită și „Cap de primăvară”. Astăzi, conform tradiției, păsările încep să-și pregătească ale lor cuiburi și își caută perechi, iar băieții și fetele merg la cules de ghiocei, dar nu înainte de a se primeni în straiele populare și de a-și zâmbi unii altora, ca de primăvară.
După datini, se spune că, dacă afară plouă, fetele se adună la prieteni și la rude, unde vin și feciorii pentru a-și întâlni aleasa. De asemenea, tot conform tradiției noastre populare, în unele regiuni ale țării, în ajunul Dragobetelui, fetele își aștern busuioc sfințit sub perna de somn, pentru a-și visa și găsi perechea, la fel ca în ajunul Bobotezei.
România a împrumutat, o dată cu întoarcerea privirilor sale spre Occident, în 1990, o altă sărbătoare a iubirii – Valentine’s Day (numele și originea ei provin de la Sfântul Valentin, prăznuit de creștinii catolici în data de 14 februarie). Încetul cu încetul, a devenit un „rival” al Dragobetelui, din acest motiv făcându-se, de către anumite companii, chiar și campanii pro-Dragobete cu sloganul „De Dragobete, iubește românește!”, tocmai în scopul de a nu se uita și a nu se pierde această tradițională sărbătoare românească, închinată iubirii curate și autentice românești.
Dragobetele a fost, este și va rămâne o sărbătoare importantă în zestrea tradițiilor românești, din ea desprinzându-se multe alte tradiții românești, nemuritoare.
Autor: Darius Lăpădat