Tinerețe în cuvânt
„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”
Tu iartă, la vreme de post și încercare
Ești creștin ortodox.
Ai intrat și tu, la fel ca mulți alții, în Postul Paștelui. Vrei să ai o zi de vineri mai liniștită și să îți petreci timpul liber în tihnă, în biserica pe care tu o cinstești. Ajungi la bisericuța unde ți-ai propus să te debarasezi de restul problemelor lumești, pentru o contemplare mai aprofundată și o conexiune mai puternică cu Dumnezeu, iar, înainte de a călca pragul casei lui Hristos, vezi aceste imagini incredibil de dezamăgitoare.
Ce faci?
Greu de spus, mai exact.
Prima oară când le-am văzut, am plâns de mila acestei țări, acestei națiuni atât de dezbinate și care este împărțită în 20 de milioane de bucăți.
Am plâns de mila celor care uită că, la 22 decembrie 1989, părinții și bunicii noștri (peste 100 de mii la număr) au îngenuncheat și au rostit „Tatăl Nostru”, îndreptați spre Catedrala Mitropolitană din Timișoara, pentru a dovedi regimului comunist că tinerii țării noastre nu vor mai muri martiric, în lagăre și temnițe.
Este trist, extrem de trist, să vezi cum este călcată în picioare credința acelora care au ajuns la sacrificiul suprem, pentru libertatea noastră ca popor unitar.
„Făptașii” uită (sau, nici măcar nu știu) de sfârșitul tragic al lui Constantin Brâncoveanu, precum și al familiei domniei sale, de credința și statornicia lui Ștefan cel Mare în războaie, de vitejia și străduința primului unificator al României Mari, Mihai Viteazul, de domnitorul în vremea căruia Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială, întărindu-și autoritatea; Mircea cel Bătrân, de toate izbânzile pe care marii capi ai istoriei țării noastre le-au obținut, primind putere de la divinitate. Dacă nu pentru noi, credincioșii de rând, măcar pentru ei, cei care și-au adus o contribuție substanțială în buna conviețuire a noastră, acum, să acorde minimul de respect. Măcar pentru ei, din considerație și recunoștință.
Circula recent un zvon (așa sper, să fie zvon), referitor la eliminarea istoriei din programa școlară. Fraților, dacă și în zilele noastre asistăm la acțiuni lipsite de respect, cum e aceasta, când s-au scris sintagme ofensatoare pe fundamentul reușitei marilor personalități și cârmuitori ai României – Biserica – atunci orele nu ar trebui scoase, ci dublate, sau chiar triplate. Lipsa de cultură domnește profund în societatea actuală, tocmai prin prisma acestui lucru: inexistența interesului față de originea, identitatea și istoria țării. Aici este o problemă colosală. Generația noastră nu mai are respect pentru nimic și parcă pe toți ne preocupă, dar nimeni nu face nimic.
Atunci când vom învață să respectăm și să ne respectăm, abia atunci vom avea șansa să devenim o națiune sănătoasă și prosperă.
Toți cei care suntem mâhniți de acest eveniment neplăcut, de atacul la adresa Bisericii noastre, haideți să îi iertăm pe cei care au făcut acest lucru, fiindcă ura nu aduce vreun folos. Și, dacă noi, dintre oameni, nu-i iertăm pe cei rătăciți, cine să le mai arate că încă există dragoste și bunătate pe Pământ și un loc pentru ei să se îndrepte?
Post binecuvântat tuturor!
Autor: Lucian Barbescu (sursa: Facebook)
Hai și tu în familia ATOR BM!
Tinerețe în cuvânt 