Tinerețe în cuvânt
„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”
Când bunicii ies la câmp, toamna…
Odată cu venirea toamnei, poveștile anotimpului ne sopteșc plecarea dornică a păsărilor din țară, spre alte țări călduroase.
În România majoritatea tradițiilor prind viață la începutul toamnei. Pe lângă nuanțele aprinse, născute din căderea frunzelor colorate din copacii pădurii pe întinderea covoarelor din Maramureș, până la hectarele de struguri culese pe meleagurile Recașului și la răchia de prună din gospodăriile țăranilor din satele de munte ale țării, totul pare să aibă un alt rost și spor, toamna.
Suntem în Banat. Aici, în fiecare toamnă, tractoarele se aud cu zgomot mare pe ulițele bătute de vreme, deoarece a sosit vremea de cules strugurii copți, zemoși și aromați din viile bătrânilor care se ostenesc pe brânci toată primăvara la legatul acesteia. Tradiția e simplă: de dimineață, pe la ceasul unde cocoșul începe a cânta, oamenii se trezesc, dau animalelor de mâncare, își i-au traista cu brânză, slănină și roșii și au plecat să împlinească binecuvântata muncă a câmpului. Femeile așteaptă ca bărbații să aducă în fața casei tractoarele trase peste râu și pleacă, împreună, acolo unde îi locul viei. Așa cum e românește, creștinește și omenesc, încep printr-o rugăciune încheiată cu semnul Sfintei Cruci, pentru ca tot lucrul să primească binecuvântare. Nu stau să se odihnească, pentru că debea s-or sculat! Trec fără vorbă la treabă ușor, ușor, până vine ceasul mesei, care îi „ăl mai sfânt”. Se întind cu toții pe jos, lângă vie și încep a scoate din traistă toate bunătățile pe care le-au făcut din iarnă până în astă vară. Mănâncă toată clisa, brânza și toate părădaisile, că nu-i semn bun să lași ceva în traistă. Își trag sufletul o vreme și se întorc la treabă, că nu mai îi vreme până vine ceasul de dat la marve.
Când au încheiat lucrul, își fac semnul Crucii și se urcă iarăși în tractor, înghesuiți că îi plin de roadele bogate ale viei. Pleacă fiecare la casele lor, lasă strugurii la odihnit la rece timp de o săptămână, după care se adună iarăși toți care au fost și încep să stoarcă toată zeama din struguri, până le rămân numai cojile.
V-am povestit eu de vin, dar cu răchia cum făceau bătrânii?
Tot așa, ca la struguri, vine ceasul când să plece în zori – vine bunicul cu tractoru, bătrâna bunicuță ia tot ce-i mai bun în traistă și pleacă la cules de prune. Nu uită nici de-astă dată de Dumnezeu, pentru că se roagă să le iasă lucrul cum trebuie și încep să scoată prunele din prun, apoi le duc la cazan și fac din roadele toamnei băutura care s-a făcut, pe la noi, din străbuni.
Cât de minunat este faptul că Dumnezeu a creat toate aceste bunătăți pentru noi, fără de care toamna însăși ar fi lipsită de culoare, de aromă, de poveste, de amintirea mâinilor bunicilor care lucrează de cu zor. Cât de frumoasă este toamna, când și timpul, și omul își culeg din roade, ca să se pregătească de venirea iernii după care va sosi din nou, apoi, un nou răsărit de floare, de gust și de aromă.
Am scris, aici, doar ceea ce am știut și am înțeles eu, încercând să vă povestesc toate acestea prin ochii mei de copil care a văzut, a iubit și și-a luat angajamentul de a nu lăsa să se stingă tradițiile anotimpurilor care fac ca lucrurile să rămână românești în România.
Autor: Nicolas Orza
Campania umanitară „Mâinile bucuriei” la Fîrliug
Următori făcându-se poruncilor Mântuitorului Hristos, în Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Fîrliug, tinerii membrii ai Centrului Catehetic din parohie au început derularea unor activități și proiecte caritabile care, în această perioadă delicată, au scopul de a veni în sprijinul oamenilor nevoiași sau aflați în dificultate, după cum spune îndemnul Domnului Hristos – „Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Mt. 25, 40).
Inițiativa primei campanii umanitare, de ajutorare a semenilor din Parohia Fîrliug, a luat naștere în anul 2014, prin colaborarea dintre biserică și școală, în scopul oferirii copiilor nevoiași de rechizite, alimente și îmbrăcăminte, lucruri necesare pentru ca acești elevi să poată continua să frecventeze școala.
În prezent, tineri și copii care în urmă cu câțiva ani au fost beneficiari ai campaniei umanitare demarate de către Parohia Fîrliug, s-au întors să facă parte din activitatea caritabilă adoptată și implementată la nivelul comunității după modelul inspirat de Asociația Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte, implicându-se în scopul sprijinirii, vizitării și oferirii de alimente și produse igienico-sanitare unui număr de persoane vârstnice din parohie.
„În acest moment, în cadrul campaniei care și la noi poartă același nume de Mâinile bucuriei, considerând că prin aceste acțiuni, tinerii se fac pe ei înșiși mâini văzute ale Lui Dumnezeu spre bucuria semenilor, oferim o masă caldă de două ori pe săptămână unor bătrâni ai parohiei noastre. Grija noastră pentru acești bătrâni nu se oprește, însă, aici, întrucât am luat la cunoștință faptul că aceste persoane necesită, printre altele, și lemne pentru a-și asigura căldura pe timpul iernii, iar noi vom încerca să reunim câți mai mulți credincioși ai parohiei noastre în scopul de a veni în ajutorul bătrânilor de care trebuie să ne îngrijim, în această perioadă, și nu numai”, mărturisește preotul paroh, Daniel Popescu.
O dată cu bucuria adusă persoanelor vârstnice din Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Fîrliug, dorința tinerilor membri ai Centrului Catehetic din parohie este să caute și să localizeze familiile aflate în dificultate din Comuna Fîrliug, încercând să unească, ulterior, oamenii dornici de a face bine, în folosul celor care au nevoie de ajutor, prezență și implicare în viețile lor, în aceste vremuri.
Campania umanitară „Mâinile bucuriei” este un proiect al ATOR Banatul de Munte ce a luat naștere în luna martie a anului 2020, în folosul sprijinirii persoanelor vulnerabile și aflate în categoria de risc în contextul pandemiei de coronavirus și reprezintă cea mai mare activitate a asociației, și nu doar, din acest an. Continuitatea acestei campanii prin faptul că este adoptată în parohii de către centrele catehetice și de tineret de pe cuprinsul Eparhiei Caransebeșului, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, sugerează faptul că și pe timp de pandemie, lucrarea, misiunea și formarea desfășurate cu tânăra generație din Banatul de Munte trebuie să meargă mai departe, copiii trebuind să fie implicați în astfel de activități caritabile care să nu îi lase să uite de ceea ce înseamnă practicarea binelui și ajutorarea aproapelui, lucruri care, în fond, zidesc mai mult decât orice teorie.
Ce fel de modele propunem copiilor noștri?
Din cele mai vechi timpuri, familia, Biserica și școala au fost pilonii pe care s-a clădit edificiul numit omul frumos, capabil să-și trăiască viața în armonie cu natura și în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii. Modelele pentru o astfel de viață, așezată pe matricea Evangheliei lui Hristos și împodobită cu virtuțile moralei creștine, au fost dintotdeauna mai întâi în Biserica mică, de acasă, iar mai apoi în școală și în Biserica mare – ca spațiu atemporal de rugăciune, învățare și vindecare. De mii de ani, copiii noștri au cunoscut ce este bine și ce este rău, ce este frumos și ce este urât, ce e de folos și ce nu este, cu ochii minții și ai sufletului ațintiți spre cei care au reușit, prin râvnă și osteneală, să devină „lumina lumii ” și „sarea pământului”, fie că vorbim de părinți, bunici, frați mai mari, dascăli, preoți, oameni de știință, artiști, sportivi, ori pur și de oameni între oameni.
Modelul propus a constituit, deci, reperul și motivația pentru generații întregi de copii și tineri din toate timpurile, iar cu cât modelul a fost mai adevărat și mai vrednic de urmat, cu atât dorința, dar și lupta în a-i urma au fost mai mari, mai intense. Modelul este, prin excelență, un reper înalt, vrednic de a fi copiat și urmat, așa încât sintagma modele negative este, în esență, un non-sens, ceva despre care, într-o lume idealistă, guvernată de Legea lui Dumnezeu, nici nu ar trebui să se vorbească.
În vremurile noastre, constatăm cu toții o răsturnare fără precedent a sistemului de valori sociale, modelele adevărate – cele demne de a fi urmate – fiind înlocuite din ce în ce mai mult, cu false modele sau modele negative. Într-o lume care se scufundă în haos și deznădejde – expresie clară a depărtării omului de Dumnezeu – nevoia de modele devine, parcă, din ce în ce mai acută, în special pentru părinții conștienți de pericolele și capcanele în care pot cădea, la orice pas, copiii lor.
La Școala Sufletului, unde grija pentru suflet este prioritară pentru toți cei care îi calcă pragul, preocuparea noastră a fost mereu aceea de a propune, părinților și copiilor în egală măsură, modele demne de urmat pentru o educație sănătoasă și corectă. Fie că vorbim despre sfinți – modele validate de desăvârșire spirituală , fie că vorbim de oamenii frumoși care ne înconjoară, efortul nostru este acela de a oferi o alternativă concretă la urâtul, zgomotul și, finalmente, moartea sufletească ce ne înconjoară.
În prezentul cel atât de dureros marcat de pandemie, cu toate efectele ei negative, noi am ales să le vorbim copiilor noștri mai întâi despre prietenie – un sentiment atât de lovit în aceste timpuri – și, mai apoi, despre modele de prieteni adevărați. Trecând la modele de prieteni din Biserica triumfătoare și avânt drept punct de plecare bunătatea și milostenia – cele atât de necesare mai ales acum, la vremuri de cumpănă – am ajuns, inevitabil, să o (re)cunoaștem pe Sfânta Muceniță Filofteia (Filoteea) de la Curtea de Argeș. Copila de doar 12 ani care, de sute de ani, a rămas în conștiința poporului nostru drept un model de bunătate, generozitate, evlavie și credință și care, urmând trendul lumii – acela de a înlătura adevăratele modele și de a propune unele false – a fost scoasă din programa de religie, copiii nemaiavând acum șansa să o cunoască. Școala nu mai are nevoie de sfinți pe motiv că, unii, nu sunt demni de a fi acolo, în programele de studiu moderne, pentru că sunt depășiți, perimați, sau că „pot afecta emoțional copiii”. Într-o lume plină de violență explicită și prezentată ca o normalitate, sfârșitul mucenicesc al Sfintei Filofteia – ucisă de mânia tatălui ei – „poate aduce traume copiilor”… Aceiași copii pe care societatea noastră, în frunte cu părinții cool și moderni, „prieteni ai copiilor”, i-a abandonat de la cele mai fragede vârste în brațele tehnologiei care îi supune unui adevărat bombardament de violență și pornografie și care, finalmente, încet, dar sigur, îi va omorî sufletește.
În același timp, aceiași părinți, în trend cu vremurile, așteaptă cu nerăbdare sfârșitul de octombrie, pentru a-și sluți copiii într-o macabră joacă numită Halloween… O „sărbătoare” a morții, care are în centrul său forțele întunericului și care ne transformă, an de an, chipurile senine ale copiilor în vampiri, în morți sau în vrăjitoare. Sub masca unei glume nevinovate se ascund, însă, forțe care, mai târziu, vor cere plata lor: sufletele copiilor noștri. Acum pare o glumă, doar un costum nevinovat de vrăjitoare sau de strigoi, dar mâine, când toate aceste comportamente, precum negarea vieții și a binelui sau invocarea spiritelor rele „în glumă” se vor transforma în patimi și rătăciri, s-ar putea să fie, din păcate, prea târziu.
Suntem atât de grijulii, dragi părinți, ca nu cumva copiii noștri să sufere vreo traumă citind și cunoscând vieților sfinților – adevăratele noastre modele – atât de grijulii, încât ne abandonăm, cu inconștiență, copiii în brațele unei lumi din ce în ce mai întunecată și marcată de moarte la tot pasul. Ne sperie sfârșitul mucenicesc al Sfintei Filofteia, dar ne deghizăm copiii în vampiri, morți și vrăjitoare, de Halloween.
Rămâne, firesc, întrebarea: ce fel de modele propunem copiilor noștri? Propunem VIAȚA – în așteptarea vieții celei adevărate, aceea cu Hristos – sau îi conducem singuri, de mânuță, către moarte? Cea sufletească, iar mai apoi cea veșnică, desigur.
Noi, la Școala Sufletului, am ales VIAȚA și o vrem înapoi pe Sfânta Filofteia în viața copiilor noștri.
Voi, ceilalți, dragi părinți, ce alegeți pentru copiii voștri?
Autor: pr. Mihai Ciucur
Credință și tinerețe în pandemie, la Moldova Nouă
Sâmbătă, 24 octombrie, tineri membri ai Centrului de Tineret „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Moldova Nouă, s-au reunit în cadrul unei întâlniri de suflet, după o perioadă destul de lungă și de grea în care activitățile derulate împreună, față către față, au fost destul de dificil de organizat din pricina contextului social delicat, generat de pandemia de coronavirus.
Astfel, după un timp în care dorul tinerilor unii față de alții, față de preoții lor coordonatori și prieteni și, mai ales, față de Hristos a rămas aprins în sufletele lor, la sfârșitul săptămânii trecute, un număr de aproximativ 11 tineri, membri și voluntari ai unuia dintre cele două centre de tineret ale orașului de pe malurile Dunării, au avut bucuria de a se regăsi, din nou, în curtea Casei lui Dumnezeu a Bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe” sau Boșneag, așa cum mai este cunoscută în zonă.
Chiar dacă de-a lungul perioadei stării de urgență și de alertă, tinerii voluntari ai centrului de tineret au redus din numărul întâlnirilor, aceștia au rămas activi în viața Bisericii, fiind parte din voluntarii care au distribuit Sfânta Lumină și Sfintele Paști, la Sărbătoarea Învierii Domnului sau chiar voluntari în cadrul proiectului „Tabăra din Inima Satului” și nu doar.
Însă o mărturie a bucuriei revederii tinerilor de la Centrul de Tineret „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Moldova Nouă o aflăm chiar de la ei, din rândul membrilor pentru care dorul regăsirii a părut fără sfârșit:
„Deoarece multora dintre noi ne este teamă de aceste vremuri tulburi care ne induc tuturor o stare de confuzie și nesiguranță, am ales ca întâlnirea noastră să aibă în centrul său o discuție caldă și liniștitoare despre Credinţă și tinerețe în pandemie.
Dacă ar fi să mă întrebați pe mine, eu consider că în această perioadă, noi, cel puțin tinerii din Moldova Nouă, ne-am apropiat mai mult de Biserică decât eram înainte, deoarece am putut conştientiza cât de important este rolul ei în societate, am conștientizat că numai împreună și cu ajutorul lui Dumnezeu putem trece peste orice problemă și orice încercare pe care o avem de înfruntat în aceste vremuri și, mai ales, am putut simți cât de dor ne-a fost de ea, atunci când restricțiile nu ne-au permis să mai participăm la Sfintele Slujbe.
După tot acest timp, împletit cu dorul pentru Biserică, am putut vedea și impactul major pe care l-au avut campaniile de ajutorare a persoanelor vulnerabile, desfașurate de către centrul nostru, în oraș, lucru ce mi-a adus aminte de cuvintele Mântuitorului Hristos: Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor – (Matei 18:20).
Scriind aceste rânduri, îmi dau seama că tinerețea și provocările ei tentante, pandemia ce a schimbat întreaga lume sau alte probleme cu care ne-am confruntat și ne confruntăm nu sunt motive pentru ca noi să uităm de Hristos, ci din contră – cu fiecare zi, fiecare încercare, fiecare an, să încercăm să ne apropiem mai mult de El și să înțelegem cu adevărat toată frumusețea pe care o aduce în viața noastră, atunci când știm să o privim.
Ca un ultim gând al acestei mărturii personale, vă spun tuturor, deschis, că întâlnirea cu frații mei de la Centrul de Tineret m-a însănătoșit mai mult decât ar putea să o facă orice medicament.
Hristos este cu noi!”
Autor: Raluca Gîrjan
Suntem, împreună, alături de George Golîmba
De când am aflat de povestea lui, gândurile și rugăciunile noastre merg către George Golîmba, un tânăr remarcabil, elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Eftimie Murgu” din Bozovici.
Vă vine întrebarea pe buze – de ce suntem cu inima și cu gândul la el? George trece printr-o perioadă extrem de dificilă a vieții lui și, totodată, a părinților și tuturor apropiaților săi.
Povestea vieții tânărului George începe în vara anului 2003, atunci când părinții acestuia au spus „DA” vieții sale și șansei de a păși în lumea noastră. Timpul copilăriei sale a fost unul frumos, până când, odată ajuns la vârsta de 16 ani, o veste cutremurătoare a zdruncinat lumea sa și a celor care îl înconjoară. George a fost diagnosticat cu tumoră malignă la nivelul creierului mic și determinări secundare leptomeningeale cervicotoracale. Astfel, George a fost nevoit să urmeze tratamente speciale, dure, însă foarte importante pentru vindecarea sa și lupta împotriva cancerului, primul dintre aceste tratamente fiind efectuat chiar la București, unde i-a fost extrasă (parțial) tumora de pe creierul mic, urmând, mai apoi, o serie de tratament chimioterapeutic pentru ameliorarea problemelor de la nivelul spatelui. În urma acestor prime tratamente, dificultatea rezolvării problemei sale a impus solicitarea ajutorului de la vecinii de pe celălalt mal al Mării Negre. George, alături de părinții săi, au fost nevoiți să meargă în Turcia, pentru efectuarea de radioterapie, scopul acesteia constând în stoparea creșterii controlului local al bolii canceroase.
După 3 luni de la radioterapie, George s-a întors din nou în Turcia, dar rezultatele nu erau nici pe departe mai bune față de ultima ședință, valorile fiind chiar mărite. Acum, George se află tot în Turcia, urmând să i se administreze o serie de chimioterapie, ca mai apoi să i se colecteze celule stem pentru a i se face transplant.
Toate aceste tratamente medicale nu reprezintă, bineînțeles, niște costuri reduse, ci unele care sunt peste măsura și puterile familiei băiatului, suma depășind cifra de 72.000 de euro.
ATOR Banatul de Munte, împreună cu toți cei care au aflat de povestea lui George Golîmba, s-a alăturat luptei tânărului de a scăpa de nemiloasa boală.
Alături de noi, chemăm, așadar, fiecare persoană binevoitoare la care ajunge mesajul lui, al nostru, al tuturor, să contribuie (după posibilități) la acoperirea costurilor pentru procesul de vindecare al lui George și trecerea lui la o viață normală și lipsită de griji.
Unii oameni rămân adeseori fără cerneală atunci când își scriu povestea vieții, de ce să nu fim noi călimara care îi ajută să o contureze în continuare?
Haideți să-l ajutăm, să-i fim aproape în aceste momente dificile și încercate!
Donațiile se pot face la următoarele conturi bancare:
RO10RZBR0000060021374648 (cont euro)
RO37RZBR0000060021374647 (cont lei)
Titular cont: Borozan Maria (mama lui George).
Autor: Lucian Barbescu
Primul centru de tineret din Episcopia Caransebeșului va împlini 8 ani de activitate
- Cum a început totul?
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, în luna iulie a anului 2011, familia părintelui paroh Gelu Moldovan a primit o nouă misiune în comunitatea ortodoxă din Oravița Română, în cadrul Parohiei „Sf. M. Proroc Ilie Tesviteanul”. În momentul instalării în noua parohie, pe lângă bucuria și emoția unui nou început, au existat și sentimente de regrete, deoarece majoritatea enoriașilor, puțini la număr în acel moment, erau persoane de vârsta a treia, iar alcătuirea unui nucleu de tineri reprezenta la acea vreme un interes major. Astfel, concursul de cunoștințe religioase „SĂ NE CUNOAȘTEM CREDINȚA”, desfășurat la Oravița, în luna noiembrie a anului 2012, de către Episcopia Caransebeșului prin Departamentul Social și de Activități cu Tineretul, a reprezentat punctul de plecare în misiunea cu tinerii, pe care aceștia o desfășoară și astăzi în cadrul parohiei.
- Activitatea Centrului de Tineret „Sfânta M. Mc. Ecaterina” din Oravița
Bucuria a fost și mai mare, deoarece în data de 24 noiembrie a aceluiași an, Centrul de Tineret a primit binecuvântarea ierarhului, a Preasfințitului Părinte Episcop Lucian. Curtea lăcașului de cult oferă clădirea care reprezintă sediul nucleului de tineri, numit „Centrul de Tineret Sfânta M. Mc. Ecaterina” din Oravița, primul centru de tineret înființat în Episcopia Caransebeșului.
Principalul scop al centrului era și este acela de a aduce tinerii în Biserică, de a-i crește și de a-i naște pentru Hristos, de a face cunoscute tinerei generații din Oravița adevăratele valori ale credinței noastre ortodoxe și ale neamului nostru românesc, deoarece așa, aducând tinerii în Biserică, știm că ne asigurăm un viitor mai bun și mai frumos.
„Să creștem frumos cu suflet sănătos” – este motto-ul Centrului Sfânta Ecaterina și – de ce nu – chiar un scop, acela de a dobândi fiecare dintre tineri un suflet sănătos. Activitățile începute și desfășurate în cadrul centrului sunt diverse: ateliere de iconografie pe lemn și pe sticlă, în cadrul taberei „Vacanța de vară în pridvorul Bisericii”; atelier pentru realizarea brățărilor din mohair, seri duhovnicești, alături atât de preotul paroh, Gelu Moldovan, cât și de alți invitați. Membri ai centrului nostru s-au mai implicat, de-a lungul anilor, în cadrul a diverse proiecte desfășurate la nivel eparhial sau în parteneriat cu alte centre de tineret din județ.
Printre numeroasele activități și evenimente organizate de Centrul de Tineret „Sfânta Ecaterina”, trebuie amintit deja cunoscutul festival de colinde „Se naște Bucuria” , aflat la a VII-a ediție, un festival care a adunat de-alungul anilor, pe scena Casei de Cultură, numeroase grupuri corale și tineri din toată Eparhia Caransebeșului, în Oravița devenind deja o tradiție mult îndrăgită organizarea acestui festival. De asemenea, activitatea „Fii tu cel mai #ECO Orăvițean” a avut un real succes în activitatea cu tinerii, astfel că aceștia au învățat cât este de important să păstrăm orașul curat.
Tot la centru, tinerii au învățat și cântarea la strană, aceștia fiind cei care dau răspunsurile la sfintele slujbe din timpul săptămânii, unii dintre ei făcând parte din corul bisericii parohiale.
- Tabere și Excursii tematice
Cu binecuvântarea Preasfințitului Lucian, Episcop al Caransebeșului și a Părintelui Inspector Mihai Ciucur, Centrul Sfânta Ecaterina, a fost partener la taberele și excursiile tematice organizate de către eparhia noastră, participând astfel copii din mai multe zone ale județului, cu multă bucurie legând prietenii unii cu alții.
- Mărturii și Impresii
„Mărturisesc, cu mâna pe inimă, că doream de foarte mult timp să activez ca și voluntar și iată că Dumnezeu mi-a scos în cale Centrul de Tineret Sfânta Ecaterina și pot să simt că în sfârșit mi-am găsit făgașul. Nu pot decât să împărtășesc tuturora bucuria mea” – Cristina Zainea
„Pentru mine Centrul de Tineret este un loc în care învățăm despre Dumnezeu, să credem în El cu adevărat, prin ochii tinereții noastre, deprinzând, în același timp, arături de copiii mai mari, arta cântării bisericești care trezește fiori în sufletele noastre” –GORDANA SICOE
Este important să îi amintim și pe cei ce fac posibilă lucrarea cu tinerii, pe cei care se implică duhovnicește în viața acestora: așadar, preoteasa Simona Ionela Moldovan este responsabilul în coordonatoarea Centrului „Sfânta Ecaterina” din Oravița, iar părintele paroh Gelu Moldovan este pionul principal în viața duhovnicească a copiilor noștri, deoarece este mereu acolo cu un sfat, cu o mângâiere sufletească și părintească!
Nu putem decât să ne simțim binecuvântați pentru toți acești ani în care Dumnezeu ne-a dăruit bucurii nenumărate, ținându-ne împreună până astăzi, prin binecuvântarea Sa.
La mulți ani, Centrul de Tineret „Sf. M. Mc. Ecaterina” din Oravița!
Autor: Cristian Stoleru
Reuniunea coordonatorilor centrelor catehetice și de tineret din Episcopia Caransebeșului
Marți, 20 octombrie, Sala de festivități „Mitropolit Nicolae Corneanu” a Episcopiei Caransebeșului a găzduit Reuniunea anuală a coordonatorilor centrelor catehetice și de tineret de pe cuprinsul eparhiei.
În cadrul evenimentului de bilanț al activităților cu tinerii și copiii, organizate în anul 2020 în cele 16 centre catehetice și de tineret ale episcopiei, preoții și profesorii coordonatori au vizionat o serie de materiale video care au sintetizat principalele proiecte ce au fost organizate în acest an, cele mai multe fiind derulate și adaptate noului context social, generat de pandemia de coronavirus și, mai ales, axate pe nevoile copiilor și tinerilor în aceste vremuri de confuzie. Întâlnirea a fost moderată de către părintele Mihai Ciucur, inspector în cadrul Departamentului de Tineret al Episcopiei Caransebeșului, care le-a prezentat preoților și profesorilor participanți la eveniment concluziile la nivel de Patriarhie în ceea ce privește misiunea Bisericii Ortodoxe Române cu tinerii și copiii în aceste vremuri, discutate și stabilite în cadrul Congresului Național „Hristos împărtășit copiilor”, desfășurat la Caraiman în luna septembrie. De asemenea, toți coordonatorii centrelor catehetice și de tineret au avut ocazia să prezinte și să discute situația actuală de la nivelul fiecărui centru, expunând problemele cu care se confruntă, dar și soluțiile propuse pentru continuitatea misiunii cu copiii în parohiile pe care le păstoresc.
La eveniment a fost prezent și Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, care a urmărit și ascultat cu multă luare-aminte discuțiile, problemele și soluțiile propuse ale coordonatorilor centrelor catehetice și de tineret. Ierarhul a subliniat, în mesajul transmis tuturor celor prezenți, importanța continuității misiunii și activităților cu tinerii și copiii, îndemnând la echilibru, curaj și responsabilitate, pentru că, așa cum s-a menționat, „este vremea mărturisirii”. Părintele Episcop i-a asigurat pe toți preoții și profesorii de tot sprijinul și toată dragostea sa părintească, încurajându-i să continue în lucrarea de educare, formare și dezvoltare a tinerelor generații în Biserica lui Hristos.
În finalul reuniunii, coordonatorii de tineret ai Episcopiei Caransebeșului au ascultat și au propus o serie de activități care vor putea fi organizate, în perioada următoare, în contextul delicat în care majoritatea activităților și reuniunilor se vor muta în mediul online. Preoții și profesorii au discutat despre posibilitatea utilizării spațiului online în scop productiv și educativ, propunând o serie de ateliere, conferințe și formări, pentru tineri și copii, care să fie organizate și susținute de platformele care să faciliteze întâlnirile lor în condiții de siguranță, în spațiul virtual. Astfel, prin gândirea și organizarea în mediul online a multor activități cu tinerii și copiii în perioada imediat următoare, singurele activități care vor mai necesita prezența fizică a tinerilor sunt campaniile umanitare „Mâinile Bucuriei” și „Ghetuțele lui Moș Nicolae” la care toate centrele catehetice și de tineret au fost invitate să ia parte.
Reuniunea anuală a coordonatorilor centrelor catehetice și de tineret de pe cuprinsul Eparhiei Caransebeșului reprezintă un moment de bilanț, dar și o oportunitate de a discuta și a stabili noi strategii de lucru cu tinerii și copiii, adaptate contextelor sociale și, mai ales, necesităților tinerelor generații care, în aceste vremuri de confuzie, au nevoie de siguranță și de continuitate într-un mediu care se preocupă constant de creșterea și dezvoltarea lor, cum este cel al Bisericii Ortodoxe.
Îmi amintesc de „Tabăra din Inima Familiei”…
Viața mea simt că e din ce în ce mai frumoasă, de când am luat decizia să particip și eu la „Tabăra din Inima Familie”, la Moldova Nouă.
În urmă cu patru luni de zile, am pornit în prima mea tabăra ce a avut ca scop dezvoltarea mea personală, printre alții, pentru că din TDIF am înțeles doar dezvoltare, armonie și dragoste. Îmi amintesc prima întâlnire cu cei care peste o săptămână îmi erau colegi de breazlă – Anita o persoană gingașă, mă chemase să îmi iau tricoul taberei, iar eu am mers cu emoții, deoarece nu știam dacă mă va dezvolta sau mă va ajuta cumva această tabără, nu știam la ce să mă aștept. Mă credeți sau nu, în prima zi am fost rușinat, deoarece nu cunoșteam nici un coordonator de proiect, voluntar sau un asistent de formare care urma să mă îndrume spre Binele Dumnezeiesc.
Au urmat multe jocuri, ateliere de discuții, sport și alte activități sociale și de comunicare între noi. Am mers pentru prima oară la o oră, în adevăratul sens al cuvântului, de Dezvoltare Personală, unde m-am „dezghețat” repede, deoarece după primele cinci minute, mi-am dat seama că această tabără nu se va desfășura ca într-un context de școală, ci se va plia minunat după firea și nevoile noastre, ale copiilor. Atelierele de dezvoltare personală din tabără mi-au marcat în cel mai bun sens viața. Aici am găsit metode care să mă ajute pe mine, fie în comportament, fie în momentele grele ale vieții și în relaționarea cu cei din jur.
Atelierele #PROVIAȚĂ m-au stabilit fizic, dar m-au și maturizat, m-au conștientizat și m-au făcut recunoscător pentru părinții mei care au ales viața pentru mine, întrucât aici am aflat că nu toți cei care se află în pântecele mamei lor au șasa să se și nască. Atelierul PRO VIAȚĂ mi-a modelat sufletul, prin învățătura vie a vieții, văzând cât de binecuvântat sunt și eu pentru că nu am fost abandonat la naștere, sau chiar nenăscut. Am încercat să înțeleg mai mult viața, bucuria și mireasma ei plăcută.
Serile tematice care se organizau au fost un pas foarte important pentru mine, pentru că am devenit și mai creativ, dar și mai curajos, pot spune, fără frica de faptul persoanele de lângă mine vor râde pe seama bazaconiilor pe care le făceam sau a talentelor în care eu nu am avut atât de multă încredere.
La sfârșitul primei ediții TDIF am rămas mai mulțumitor pentru pâinea de pe masă, pentru viață și pentru că am niște părinți care au ales viața pentru mine, alături de prieteni apropiați care trăiesc, la fel ca și mine, în Cuvântul lui Dumnezeu. La sfârșitul taberei, m-am îndreptat cu multă hotărâre spre ATOR Banatul de Munte, unde învăț de la părinții Bisericii cum se împlinesc cu adevărat poruncile Lui Dumnezeu. Am văzut în ATOR BM un pas mai măricel spre o viață curată și frumoasă a tinereții mele. Porunca lui Dumnezeu de a ne iubi aproapele și a-i fi alături m-a determinat, simt eu, cel mai mult să intru în această asociație, pentru că și eu am iubit întotdeauna să fac bine pentru cei care nu se bucură de fiecare zi la fel ca și mine, din pricina neajunsurilor pe care le au. Un citat ne spune „Fă rai din ce ai” – asta m-a făcut pe mine să intru în ATOR BM cu toată inima mea.
Tabăra din Inima Familiei… Aici, mi-a plăcut cel mai mult unitatea pe care am văzut-o între tinerii voluntari care au fost alături de noi în toate cele 5 zile de tabără. Aici L-am simțit și înțeles pe Dumnezeu întruchipat în Duhul pogorât peste poporul Său, care eram noi, „comunitatea” TDIF Moldova Nouă.
Povestea TDIF Moldova Nouă a dezvoltat mulți tineri spiritual, personal, emoțional și ne-a încurajat pe fiecare în parte, deoarece, în acele zile, mintea noastră s-a concentrat doar pe acele activități minunate, specifice unei tabere de dezvoltare a tineriilor în bine, apoi s-a coborât în inimă și au făcut, împreună, o întreagă emoție pe care nu o putem uita vreodată și care ne-a adus acasă, în Biserică.
Autor: Nicolas Orza
Întâlnire și dezbatere pentru tinerii Centrului Catehetic Fârliug
Sâmbătă, 17 octombrie, a avut loc obișnuita întâlnire a membrilor Centrului Catehetic Parohial din comuna Fârliug, întâlnire desfășurată în condiții de maximă siguranță.
Prezenți la întâlnire au fost doar tinerii care fac parte din grupa mare a centrului, tineri care sunt elevi ai diferitelor licee din Municipiul Reșița și care au experimentat rând pe rând toate scenariile propuse pentru studierea pe perioada pandemiei de coronavirus. În acest sens, am organizat și noi dezbaterea „Școala în pandemie. Avantaje și neajunsuri ale educației online”.
Așa cum este formatul, am parcurs și noi cele cinci mari puncte propuse pentru această dezbatere, iar concluziile tinerilor au fost urmatoarele:
În ceea ce privește predarea, tinerii noștri au raportat că aceasta reprezintă multe neajunsuri, mai ales în cazul desfășurării scenariului hibrid și roșu, în sensul în care elevii care studiază de acasă, nu pot fi foarte atenți la ceea ce li se predă, nu pot primi suficiente explicații acolo unde este nevoie.
Pe de altă parte, unii dintre elevi comunică foarte bine cu profesorii lor chiar și online, aceștia din urmă consultându-i pe elevi în ceea ce privește metodele cele mai potrivite de desfășurare a procesului de predare.
Evaluarea online, desfășurată în semestrul al doilea al anului trecut, li s-a parut foarte dificilă elevilor, în contextul în care mulți dintre ei s-au aflat în ani terminali și au avut nevoie ca notele respective să reprezinte și nivelul real de cunoștințe, pe lângă o pregătire temeinică pentru examenele ce i-a așteptat la finalul anului.
Tinerii au mai mărturisit că au fost supuși și riscului de plagiere în timpul evaluărilor cunoștințelor la unele materii, în ideea în care fiecare dintre ei și-au direcționat atenția și efortul doar pe câteva discipline considerate a fi mai importante și de bază pentru examenul de capacitate și de Bacalaureat.
Socializarea, în contextul restricțiilor și normelor sanitare în vigoare, are cel mai mult de suferit, deoarece tinerii și elevii, în general, nu se mai pot întâlni face-to-face, rămânând ca aceștia să socializeze cel mai mult prin intermediul rețelelor de socializare, lucru care de foarte multe ori s-a dovedit a fi, din păcate, distructiv pentru legătura reală interumană.
În ceea ce privește respectarea normelor sanitare în instituțiile de învățământ, tinerii din Fârliug susțin că acestea, deși sunt dificil de respectat, datorită tentației de a te apropia la fel ca înainte de grupul de prieteni, ele au un fost bine definite și urmate însă, mai ales în pauze, acestea nu sunt întotdeauna respectate cu aceeași strictețe ca în timpul orelor de curs.
Am dezbătut, de asemenea, și câteva probleme privitoare la accesibilitatea cursurilor în cadrul scenariilor propuse de autorități în timpul pandemiei, constatându-se faptul că, atât tinerii prezenți la dezbatere, cât și colegii lor dispun de toate facilitățile și echipamentele necesare pentru a participa la aceste cursuri, singura problemă fiind reprezentată, de cele mai multe ori de slaba conexiune la internet și calitatea precară a imaginii și a sunetului.
Recomandările generale făcute de participanți cu privire la continuarea procesului educațional în mediul online s-au centrat în jurul proceselor de predare și evaluare. Astfel că elevii au sugerat următoarele:
– găsirea unei platforme online care să înlesnească procesul de predare, așa încât să nu mai existe situații în care să se blocheze platforma, iar ei să fie în imposibilitatea de a auzi sau de a fi auziți sau văzuți;
– implicarea mai mare, din punct de vedere afectiv și empatic, a profesorilor și străduința acestora de a găsi soluți, astfeli încât toții elevii să poată înțelege cât mai mult și cât mai bine din explicațiile oferite în cadrul orelor de curs.
Autor: pr. Daniel Popescu
Reuniunea membrilor ATOR Banatul de Munte
Ieri, 17 octombrie, la Oravița, membrii Asociației Tinerilor Ortodocși Români din Banatul de Munte s-au reunit, după o însemnată perioada de timp, într-o întâlnire de lucru care a avut ca scop conturarea activităților viitoare ale asociației, precum și distribuirea de noi sarcini membrilor asociației.
Întâlnirea a debutat cu un moment de rugăciune săvârșit în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de către părintele Mihai Ciucur, inspector în cadrul Departamentului de Tineret al Episcopiei Caransebeșului, părintele Gelu Moldovan și părintele Marinel Bobescu, cei doi coordonatori ai ATOR Oravița și ai centrelor de tineret din oraș. Răspunsurile la strană au fost date de către tinerii atoriști. După cuvântul de învățătură al părintelui Mihai Ciucur, în care s-a pus accent pe importanța responsabilității din partea tinerilor, reuniunea a continuat cu luarea anumitor decizii importante pentru viitorul asociației: reorganizarea anumitor filiale ale acesteia, precum și alegerea noilor vicepreședinți ai organizației – Lucian Barbescu și Natalia Iacob.
Debutul ședinței a fost reprezentat de o retrospectivă a activităților desfășurate de fiecare filială în parte, de la ultima întrunire, din anul 2019, tinerii prezentând, totodată, și numărul actual de membrii activi.
Subiectul principal în jurul căruia a fost desfășurată întâlnirea de lucru l-a reprezentat mediul online și, mai cu seamă, felul în care acesta se poate utiliza în scopuri productive, întrucât, datorită contextului epidemiologic actual, majoritatea activităților vor trebui să se mute în mediul online. Astfel, propunerile membrilor ATOR Banatul de Munte cu privire la felul în care activitățile asociației vor exista în online au constat în conferințe, ateliere și formări organizate pe platformele care permit susținerea virtuală a unor astfel de evenimente, singurele activități care vor necesita prezența fizică a voluntarilor fiind campaniile umanitare „Mâinile Bucuriei” și „Ghetuțele lui Moș Nicolae” la care toate filialele au fost invitate să ia parte în perioada imediat următoare.
Tot în cadrul reuniunii, tinerii membrii ai asociației au pus mână de la mână și au reușit să strângă suma de 1.100 de lei, bani ce vor fi donați către un tânăr licean din Valea Almăjului care, în prezent, urmează un tratament greu și costisitor în scopul vindecării de cancer.
Întreaga întâlnire a membrilor ATOR Banatul de Munte a avut un caracter prietenesc, fiind o mare bucurie pentru toți voluntarii participanți la aceasta.
Asociația Tinerilor Ortodocși Români din Banatul de Munte își va continua lucrarea cu tinerii în vremurile ce vor urma, rolul ei fiind de a ține tinerii săi membri uniți în Biserică și oferindu-le atât lor, cât și celor din jur care au nevoi de sprijin și de prezență, siguranța că totul va fi bine.
Speranțele noastre sunt mari, iar așteptările într-un ton cum nu se poate mai optimist. Ne bucurăm că putem continua povestea #ATORBM, cu o familie și mai mare, alcătuită din tineri dornici de reușite, dar, cel mai important, cu iubire de Hristos și Biserică!
Autori: Darius Lăpădat, Lucian Barbescu
Hai și tu în familia ATOR BM!
Tinerețe în cuvânt 